AmFC
1. Ai auzit vreodată, prietene, de Mine DmGAm
Pe când în largul lumii cutreierai semeț? AmGDmAm
Pe când cu lanci și scuturi cohortele străine DmEAm
Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț? AmGDmAm
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine DmGAm
Când floarea tinereții își scutura podoaba? AmCFAm
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine, DmEAm
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!
2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar;
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna -
Tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.
Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!
3. Te chem și astăzi: Vino, și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani,
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani!
De-ai știi ce neagră noapte și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința nu va cunoaște graba!
Vei plânge totdeauna și-ți vei aduce aminte
Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba!